nici un spasm, nici o frică nu-mi răscolește lumina
iau creionul roșu tocit
îmi desenez inimi pe frunte
și pe tălpi
pășesc pe nisipuri încinse
e liniște carnea arsă
miroase a mere și scorțișoară
destul galben pentru o sămînță de soare

cern clipele
din ele eu
din ele tu

acum e mîine deja
îmi trăiesc moartea ca pe o viață mai mică
mai rotundă și mai aproape de cer