dormi ! am în față o noapte albă plină de tine

un pianostride
mă reinventeză clapă de clapă
în căutarea ta

strâng liniștea din brocaturi
o storc culoare cu sudoare
o șifonez cu gânduri de mesalină
îi scobesc miezul de acorduri și ritmuri
pănă înfierează mersul meu pe cele 177 de ape

(swing din biografia cotidiană
în cv-ul cu madrigal )

malițiozități de catifea mă împing
să hoinăresc în livretul cu paiete
a unei veronici aproape uitate

la terza campana nu se aude încă

un vânt rosso tiziano întoarce sofisticat părul meu blond către noapte
fusta lungă de satin și eșarfa de la gât apanaj de settecento
le limpezesc prin măduvă până la picioare ca o spălătoresă de performanță
o aripă de dantelă zvăcnește malițios din mine
făcându-mi cu ochiul spre il ponte delle tette

la serenissima în doliu ridică steaguri de pace
dogii și cardinalii desenează monocrom laguna
pisicile negre se costumează în porumbei de pace
fantomele migrează spre ca’rampana în pelerine închizitorii
carnavalul e un camaieu bianconero
pontoanele nu mai vibrează lumini cu pofte roșii
la il castelletto se vând de baloane de săpun și e înnorat
magistrați și nobili dansează menueturi și rondouri fără măști
la banchete nu se mai servesc curtezane pe tăvi de argint
până și gondolieri cântă despre noi doar pe il ponte dei sospiri
iar avatarurile tale s-au decolorat cu anii

îmi pun masca neagră de voal și mută mă cuibăresc în așternuturi
cu tălpile mele încă roșii de escarpenii uitați în grabă pe il ponte degli scalzi

dormi ! la moreta di alto rămane o nălucă…