știu să îmbrățișez dar fără mâini
știu să cânt dar fără glas
dacă pe mine din mine m-aș smulge
și tot mai pot scrie despre ce a rămas…

am cuvintele la degetul mic
ruinătoare durere intr-atâta răsfăț -
e o strategie pe termen lung fericirea
de ea și de cuvânt mă agăț…

între cuvânt și mine-i iubirea
între mine și tot un tumult!
e o formă de exorcizare poezia…
un travaliu pe care ți-l dorești tot mai mult!

sau poate e un chin în aducere?!
sau un canon între tot și "a scrie"
e la mine-n cuvânt o înfrângere
sau doar un exercițiu de supraviețuire…

poate un exod sau poate o spadă -
n-am știut niciodată mai mult să m-ascult
n-am fost copil și n-am fost mamă
cuvintelor care m-au durut…

există aceleași hățișuri
închise-n aceleași dimineți
vreau să mă transform din spectator
în actorul propriei vieți…

închisă într-o temniță fără zăbrele
te strig cuvânt! neîntemnițată
vreau să alerg spre caruselul copilăriei mele
în care nu m-am dat niciodată…

am cuvintele la degetul mic
ruinătoare durere într-atâta răsfăț
e o strategie pe termen lung fericirea
de ea și de tine, cuvânt… mă agăț…