ultimu’ care l-am cumpărat
este din plastik

stă pe noptieră când este întuneric
mă luminează băgat în priză
cu leduri roșii în jurul sângelui

acum nu mai e nou
sau am început să mă obișnuiesc

ca să termin mai repede
uitasem să-i montez coroana
zăcea într-un colț
prăfuită cu un desen tehnic alături și un afiș
cu madonna

multe
nu mai există
crucea de piatră
curvele
fac implozie
în locul lor apare o specie de psiholoage

o parte din ele
dorm cu mine peste
lăngă o sticlă de tămâioasă pe treisferturi linsă
și-o linie netrasă - iată o lume în care îmi voi scrie
cel mai nou testament

cu scârbă și ipocrizie noapte de noapte