timpul își trosnește oasele
în orologiu
pașii obosesc spre asfințit

plouă amar
noaptea toarnă smoală
pe rănile frunzelor

în stingerea zilei
se aprind lumânări
la căpătâiul cerului
prohod
în dangătul unui clopot bătrân

sfârtecă tăcerea
lupi rostogolindu-și urletele
pe asfaltul cerului

urmași ai pescarilor de fluturi
ne ancorăm visele
în cearcănele stelelor