Dormeam
Pînă acum cîteva clipe
Ceva din mine încă doarme
Însă cevaul treaz din mine
E mai puternic
Am păstrat din somn
Doar mierea care
Îți face ochii lipiciosi
Ușor fermentată
Amețindu-te

Nimic nu te duce
Pînă în miezul lucrurilor
Ca visul
Nimic nu-ți dă
O mai adîncă
Certitudine
Ca visul
Nimic nu se compară
Cu ochiul lipicios și amețit de miere
Care vede tot
Adînc, nemijlocit
Trăgîndu-și puterea din vis
Consumîndu-se în veghe

Ochiul magic de vis care veghează

El mi-a fugit către stea
Acea stea
Ce îmi veghea fereastra
Mai văzusem stele
Licărind
Dar niciuna n-a luminat ca ea
Steaua mea
Niciuna n-a mai pătruns
Așa
Prin ochiul meu magic
În mine
Ochiul meu magic m-a pătruns în ea
Ființa mea era atunci numai vedere
Vederea ei a devenit ființa mea

O stea
Și eu
Față în față
Vorbind
Imbrățișîndu-ne
Eu întrebînd: de ce exiști?
Ea îmi vorbea
Vibra
Vibra a sens
Sensul vibra în ea
Și în mine, eu fiind în ea
Și ea mă intreba: de ce exiști?
Si eu pe ea
Ah!
Cîtă lumină
In cîteva secunde

Eram
O insulă de întuneric
Bîjbiam prin mine
Mă loveam cu fruntea
De întrebarile mele
Îmi făceam cucuie
Carnea mea
E neagră
De la întuneric
E țesută
Din țesuturi moarte
Întrebările mele care vor sa mă omoare

Ah, abisul
Mereu mă pîndește
Ca să-mi submineze ființa
Mereu îmi pune la îndoială temeiurile
Luminile care l-au luminat
N-au fost
Niciodată
Destul de puternice
Ca să-l patrundă pe tot
Pînă la ea
Pînă la steaua mea
Ea mi-a dăruit
Cîteva secunde de sens veșnic
Cînd mierea încă îmi picura de pe ochi
Lumina ei
Mi-a exorcizat toate abisurile
A umplut cu certitudine
Toate gropile
Săpate de îndoielile mele
În textura diformă
A sufletului meu întrebator

N-a fost extaz mistic
A fost
o poveste de dragoste cu o stea
Mi s-a dăruit
Și mi-a povestit
Cine a făcut-o pe ea
Și de ce
Mi-a răspuns
Fără cuvinte
Doar prin sărutări
La toate de ce-urile

Odată cu mierea
Ce mi s-a prelins de pe ochi
S-au dus și dulcile ei sărutări
Degeaba
Mi-am scufundat fața în miere
Era falsă
Degeaba
Am încercat apoi
Sa respir cu nasul
Cu gura
Miere
Era amară
Iubita mea îmi lăsase un gust amar în gură
Ochiul meu magic
Se rupsese cu totul de vis
Și rămăsese fără vlagă
Acum, nimic din mine
Nu mai dormea
Și eram mai sărac ca niciodată
Dar știam
Că n-am visat
Că mă iubise o stea
În realitate!
Că îmi vorbise o stea
Cu adevărat!
Și certitudinea
Care a fost
Darul ei de nuntă
Care îmi eliberase
Toate orizonturile crepusculare
A rămas în mine
Așa cum sămînța
Rămîne și dă rod
În trupul iubitei
După actul dragostei

Iată rodul ei!