păsările nu se prind niciodată
așa cum spun unii entuziaști
care au deschis două-trei manuale de vânătoare
la întâmplare
și îndată se grăbesc să pună mâna pe laț

categoric nu așa
se prind păsările


mai întâi
trebuie să știi bine dinainte
dacă ești hotărât să pleci cu adăvarat la vânătoare
sau te mulțumești cu o ieșire
bine-plăcută ochilor tăi
numai în acest din urmă caz
îți poți burduși liniștit
buzunarele cu lecturi
ce nu vor întârzia să-și arate folosul


apoi
trebuie bine ales
momentul în care
vei lăsa în urma ta acoperișul
pentru vânători se știe
nu toate zilele sunt la fel
și chiar dacă păsările par a scoate
aceleași sunete
toate fără excepție
au în privirea lor când o pădure
când alta
uneori târându-se pe pământ precum șerpii
alteori dispărând brusc din bătaia
puștii
ca să apară în cine știe ce loc
unde n-a auzit nimeni de ele


am ajuns de ceva timp la concluzia
că păsările acestea
oricât de pașnice ar părea ele
și oricât de departe ar zbura de noi
au ceva împotriva celui care
nu se mulțumește cu plimbarea
și dacă nu te hotărăști să le vânezi la timp
și fără milă
vei avea cu siguranță un moment
în care îți vei aminti asta

s-a crezut multă vreme că
ar exista un timp în care păsările
s-ar lăsa atât de jos
încât le poți prinde cu mâna
ca mai apoi să îți trăiești restul zilelor
fără grijă

mitul trebuie însă definitiv spulberat
de aceasta vom încerca să vă
convingem
luând drept exemplu cazul nostru
nefericit
zburătoarele acestea
pe care nu le-a văzut nimeni
aterizând pe iarbă
pe care nu le-a prins nimeni cu mâna goală
și cărora le place să-și facă cuibare
nelocuite
sunt legate într-un mod inexplicabil de păduri
prin semne mereu diferite
ele își avertizează zburătoarele
ademenite de cântecul tău lingușitor
când crezi că le-ai închis definitiv
în cușcă și ai pus lacătul greu
te trezești
repetând la nesfârșit aceeași vocabulă tristă

de aceea stau și mă întreb
dacă mai are sens să numim vânător
un colecționar ce își botează
cu atâtea nume figurile sale de paie