este o oră când
se face prezența
se strigă catalogul de la sfârșit
oamenii ies afară trăgându-se unii pe alții
întâi doamnele aranjându-și ținuta șifonată apoi domnii
cu un ușor aer de vinovăție
cu pungile de moaște în mâini
își prind zalele până când lanțul
ajunge la capăt
și se strigă prezent
vin apoi târâtoarele și vietățile sălbatice
punând și ele câte o piatră în dreptul numelui lor
cu ape pe solzii lucioși și aerul în pene
adâncimile și înălțimile
se întâlnesc pe teren neutru
și pășesc cu mândrie în față
ca după o ninsoare deasă
tot pământul se umple de stele lună și soare
apa se furișează printre picioarele ființelor ieșite la raport
obligându-le să o ia în seamă
în urmă venind tăria
ce amenința să îi despartă
aproape de capăt
o lumină cum nu mai văzuseră
a trecut printre toate
pătruzându-le de cunoaștere

cineva a avut ideea să
adauge la lista celor strigați și numele dirigintelui
o tăcere a început să îi înghită din toate părțile
golindu-i de zile
după care a fost din nou o seară și o dimineață