« stăpânește-te mi-ai spus încetează să fii tu însăți! »

privirile tale aruncau în mine cuțite cu zăngănit de aliaj aliminiu/argint
mâini și picioare de manechin mă trăgeau din zâne albastre
în anarhism și morfologii contemporane în joaca de-a dumnezeu.
îi căutai pe cei care transformă angoasele în victorii

trei vrăjitoare mă dezbracă isterice
îmi sfâșie opiniile cu ură
îmi vor neliniștile și luptele cu mine însămi
ruletele rusești ce-mi dorm la căpătâi

trei magi îmi exorcizează
prejudecățile
visele
frământările
adio
ștreang purpuriu ce mă sufocă seara
giulgiu ce-mi strânge picioarele noapte de noapte
sticlă de absint care îmi rămâne pe buze
marionete atrăgătoare ce-mi devorează neuronii.

trei șamani le smulg cu indiferență
îmi aleg măruntaiele cot la cot cu tine
le strivesc sub piciorul tău cu miros de lemn putred plutitor
îmi scot creierul de păpușă pe nas
și mă îmbălsămează cu venin din șarpele crescut în unghiile tale
mă leagă cu bice din visele tale masochiste
de toate podurile dragi mie
apoi cu miros de blestem îmbâcsit în nări îmi suflă altă viață
viața ta vopsită în roz

« fair is foul and foul is fair … »