era primăvară sub tei...
deasupra ciorapilor trei sferturi
mijeau genunchi de aproape-femeie.
evantaie de-o palmă
răcoreau rotunjimi tandru
geluite-n căuș

dogorea vara sub tei...
merele, temător sculptate,
se lăsau mușcate de maci,
șoaptele-nserării pârguiau săruturi,
băncile parcului roșeau în surdină
consemnând capitulari efemere.

ruginea cerul sub tei...
hlamida râvnită de molii
ascundea goliciuni princiare,
tiara dădea strălucire zăpezii...
ningea îmbelșugat sub tei
cu aceleași noi instantanee...