o altă scriere, un alt caiet de dictando
iarăși prima literă pe care o desenez de 100 de ori

nu voi veni niciodată în orașul tău
în mine sunt destule bănci galbene
mă pot așeza oricând
să-mi mai odihnesc căderile
am să stau până se face beznă
îmi aprind inima cu o brichetă ca pe un fitil
nu am curent electric
prin mine nu trec senzații, pixeli
o barieră de corali cadou de la tine

am camere multe
sunt un palat regal

nu voi veni niciodată în orașul tău
am iernile mele, frigul meu
care mă cunoasc mai bine decât tine
sari pe fereastră

am străzile mele și nimeni nu-mi dă doi bani pe ele
de ce mi-ar da, la ce mi-ar folosi
doar tu mai mi-arunci câte un poem
pe care-l pun cu grijă într-un cerc polar

sunt o formă complexă de așezare umană
am haine proprii pe care nu le împrumut
și o periferie prost mascată
prin care se poate vedea dimineața cum mă trezesc

eu sunt propriul meu oraș
acestea sunt scările care duc spre el



http://www.youtube.com/watch?v=rK7qh4Trh_s