O femeie îmi trăiește în gură
doarme pe patul limbii
se spală în salivă
strănut și hainele zboară de pe ea
tușesc și cerul gurii
se prăvălește peste ea
o iau și o lipesc de ochelari
privirea ricoșează din corpul ei
se împiedică de picioarele femeii
și cade pe covor
dezlipesc tânăra de pe ochelari
și o prind în bolduri
pe foaia pe care scriu aceste versuri
plânge și poezia încă neterminată
se înduioșează și o eliberează
recunoscătoare, face curățenie prin coală
dă cu mătura și strânge în făraș
cuvintele de pe foaie care nu i-au plăcut
astfel că poezia devine un puzzle dezmembrat
poemul tremură de ură
și regretă că a eliberat femeia
am luat-o și am pus-o într-un pachet de țigări
noaptea, viciul s-a desprins de mine
și a fumat-o
dimineața am descoperit-o transformată în cenușă
pe care am dizolvat-o într-un pahar cu Coca-Cola
am băut sucul
și entitatea feminină îmi vibra în stomac.