Memorii vagi și prăfuite,
Drumuri lungi și nopti nedormite,
Curg secundele respirând banal
Iar eu mă las purtat de val.

Din când in când mi te mai amintesc
Când cele doua pahare se mai ciocnesc,
Îmbătat de dorul tau păgân...
Ce mi-l țin închis sub copacul bătrân.

Supumă de ploaie pe felinare reci de toamnă,
Un valet ce conduce grațios o doamnă
Într-o rochie neagră și foarte elegantă,
Era ca atunci când ne-am vazut prima dată.

Un om simplu ca mine se îndreaptă încet
Spre valetul din colț ce-i va da un bilet,
Va zâmbi imediat ce va vedea ochii mei
M-am schimbat ceva spre surprinderea ei.

Timpul mi-aduce ridul sprâncenii ridicate,
Þie satisfactia nopților fermecate
În care arzător îmi ziceai frumos,
Când sunt cu tine fericirea-i de prisos.



Dar timpul...nu poate
Să omoare memoriile noastre,
Mitul...din carte
Spune să ne iubim mai departe

Iar toamna...nu știa
Toate memoriile ce-au rămas,
Toamna doar reia
Povestea noastră pas cu pas.