Rugăciune

Dă-ne puterea să tăiem din noi
Cumplita poftă de-a mânca din Tine –
A nu mânca din cel de lângă noi,
Precum din cel care se naște mâine –

Dă-ne puterea de a nu pofti
Ce-ai dat și Lumii care va să vie,
Să nu lăsăm Planeta la copii
Cupidă, nesătulă, și pustie –

Dă-ne puterea de-a descăleca
Din cai putere, risipiți prin Lume,
Păstrând puterea de-a clădi ceva,
Pentru viitorimea fără nume –

Dă-ne puterea de a face ce
Nu e deșertăciune, ci e viață,
Care atâta, Doamne, cât mai e,
Creația, după Chipul Tău, învață –

Dă-ne puterea oameni de a fi,
Iar nu roboți cu creierele rase,
Nu brute, și nici viermii unei zi,
Trăind sătui din leșurile grase –

Și cât de multă e puterea ce
Þi-o cerem, cine știe a ne spune?
De nu cumva, de mult mai bună e,
O prea cuviincioasă slăbiciune –

În care mergem, orbi, peste pământ –
Rugându-ne unde să punem pasul –
Și după mila Ta, peste mormânt
Ne dai puterea să vedem popasul –


29 octomrbie 2008