îmi voi arunca fricile cu tot cu desuuri
într-o gaură neagră
am să cred preț de câteva ore că sunt o pasăre rară
cu cel mai straniu penaj
am să încerc zborul
de pe cea mai înaltă clădire din cotidian

te vei teleporta la fiecare etaj
să-mi atingi respirația cu degetul tău inelar
să mă așezi în straturi admirându-mi căderea
pământul mă va primi cu aplauze
nu va fi o bubuitură
va fi o imitație de cutremur
ca un cântec despre zâmbetul morții

din căderea mea vor ieși buburuze invadând planeta
se va instaura o tăcere incomensurabilă
vântul se va juca cu amintirea catifelată

se derulează primul film documentar
despre călătoriile oaselor
staționez în gând
putem ecraniza nopțile toamnele și poftele mele
cum vei veni tu în fruntea oștirii cu o ramură de olivă în dinți
cum îți voi șterge eu lacrima cu colțul rochiei mele de muselină

îmi pun centura
cobor





(MINUNEA VA VENI MAI TÂRZIU, ed. Feed Back, Iași, 2011)