de-ar fi să-mi pot construi viitorul prin benzi desenate
aș duce o viață perfectă și plictisitoare
am scris prea puțin despre dragoste ca să-ți dau o definiție
mai aproape știu frigul mai adînc

să iubești de unul singur
e ca și cum ai dormi un noiembrie fără plapumă

eu spun că era mai bine dacă nu te cunoșteam niciodată
nu încerca să desprinzi vreun sens
tu zîmbești și eu realizez trist că înțelegi totul

iubirea nu e o carte răsfoită din plictiseală
pe care întotdeauna refuzi să o recitești
nici măcar cea pe care o ții la căpătîi

mă trezesc dimineața
de la ciripitul păsărilor
că îmi aprinde cineva lumina
că soarele se grăbește să apară
dar niciodată tu

cred că am scăpat pixul din mînă
cînd mi-ai atins umărul prima oară
cred că și de frică m-am descuamat atunci

nici distanța nici orele nu mai contează
și nici diferența dintre ele

cît ești aproape