agonia
english

v3
 

Agonia.Net | Policy | Mission Contact | Participate
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texts by the same author


Translations of this text
0

 Members comments


print e-mail
Views: 1128 .



Mama
poetry [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
by [fabyola ]

2008-11-03  | [This text should be read in romana]    | 





Cel mai frumos cuvânt de vrei să-l spui
Și vrei să-ți încălzească inima,
Este cuvântul mamă, altul nu-i
Este batrâna-aceea, dă-i mâna ta!

De vrei s-o sprijini să meargă înainte
Incearcă să-i oferi puternicul tău braț,
Privește-i ochii-n lacrimi și ține minte
Cum te privea și ea pe tine cu nesaț!

Și așteptând de-a lungul anilor s crești
A suferit, a plâns, și poate pe ascuns,
Ea s-a rugat la toți sfinții cerești
Ca din oricât, doar tu să-i fii de-ajuns!

Acum, de când ești mare e tare împlinită
Și din frumoasa floare ce ea era cândva,
A devenit o mamă nespus de fericită
Și-ar vrea să mai ramână o vreme-așa.

Dar uite că și tu ți-ai împletit cununa
Din anii lungi pe care cerul ți i-a dat,
Iar mama ta o sută acuș din ani adună
Și chiar de nu o sută,sunt mulți la adunat.

Acum are privirea greoaie și-obosită
De spate stă adusă privind înspre pamânt,
Te vede-n ochi pe tine și este liniștită
Nu are teamă nici de al ei mormânt.

Să o privești atuncea când ea nu te privește
Să-ți imprimi chipul ei întruna obosit,
Căci ea de când tu ești întruna te iubește
De-atuncea, de-o viață, și până la sfârșit!

Se-apleacă uneori, și-ar vrea, să fie de folos
Dar este greu, ar vrea, dar șalele n-o lasă,
Mai varsa-o lacrima, și-ncet se-așează jos
Și este mult de când n-a mai plecat de-acasă!

Acum săruta-i mâna, așeză-te-ngenunchi
Și roag-o să te ierte de multele făcute,
Greșeli mai mari sau chiar greșeli mai mici
Adu-i de ele-aminte nu o lăsa să uite.

Uitarea te aduce mereu la capătul de fir
Iar anii ei se-adună de uiți și tu să-i numeri,
Sărută-i mâinile si dă-i cu gingașie-un trandafir
Imbrătișeaz-o strâns, cuprinde-o peste umeri.

Și de mai are Domnul milă și răbdare pentru ea
Să o mai lase ca să mai stea aici cu tine,
Fă-i zilele ușoare, alint-o, chiar dacă ea nu vrea
Iubește-o cât mai mult, ca să se simtă bine.

Să plângi cât poți de tare, durerea s-o reverși
Atunci când vei conduce-o pe ultimul ei drum,
Și să-i așezi mormântul între copacii deși
Și-acolo, tu cu lacrimi să-ți ei adio, și rămas bun !

--------------
autor: florentina craciun (fabyola)

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. poezii
poezii
poezii  Search  Agonia.Net  

Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Privacy and publication policy

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!