lenevesc pe țărm și e cald.
în bătaia de joc a soarelui
sângele meu fierbe fără revoltă
-e totuși prea cald

marea foșnește – celofan ieftin –
și chiar mă întreb dacă nu transpiră
în costumul ei nou de bluejeans
-îmbrăcată așa parcă ar fi
o mare americană.
Și toate astea ar fi nimic
dacă soarele nu s-ar uita
atât de curios la mine
încât îmi vine să-i strig
cu glas gros și barbar :
- hei, ochiule, nu simți miros
de poet la grătar ?