pe locul de la geam în autobuz în fiecare seară
geamul plin de broboane transpirat de neputință
și mirosul de bare de metal pe mîini
mirosul a sute sau mii de oameni care pleacă sau se
întorc în fiecare seară aproape de el

cumva reușește să rămînă tăcut în gîndurile sale
colegii lui de muncă sînt zgomotoși își dau fesurile
jegoase jos și rîd fără nici o jenă fără să obosească
iar el este uneori luat peste picior sau înghiontit
prin geaca umflată din pene

își arată plauzibil dinții de cîteva ori
se simte prost față de bătrîna din spate chiar
dacă ochii îi sticlesc și lui a rom