Copacii plâng multicolor
Cu dor de flori și poame.
I-atât’ suspin în plânsul lor...
Aș vrea să-i țin în palme!

Vântul iar suflă ne-ncetat
Pe caruselul toamnei
Suind, spre cerul înnorat,
Fărâme de culoare.

Stopi mari, îmbobocite flori,
Curg dintr-odată norii,
În cârduri, dispărute-n zări,
Plecat-au iar cocorii.

În vârf de măr, pe-o rămurea,
Rămas-a doar o frunză,
Doar gândul meu, privind la ea,
Viseaz-o buburuză...