Te chem ades, iar vorbele-mi sunt șoapte
Să poposesti și-n ale mele gânduri
Din zori și până-n miez trecut de noapte
În versuri eu te caut, printre rânduri !

Ești vis, sau doar o simplă amăgire
A unei minți de dor înfierbântate?
Orice ai fi, nu doar o plăsmuire
Mi te doresc, pentru eternitate !

În fond, nu-ți cer prea mult : eternitatea
E doar segment în scara infinită
A timpului, sfidând singurătatea
Un dor aprins, ce arde-ntr-o clipită !

De-a lungul unei vieți, ce microscopic
Dureaz-aproape cât și o scânteie,
Dorința mea nu-i doar un vis utopic
E visul ce un ciclu-ntreg încheie...

Câmpuri de flori, speranțe împlinite,
Un suflet bun, deschis ușor, de-o cheie,
Șirag de stele-albastre, împletite
E prea puțin ce-ți dăruiesc, FEMEIE !!!