Hai să jucăm un joc. Un joc ca o speranță.
Să privim în noi, sa punem în balanță.
Eu te vad în culori, tu cum mă vezi?
Închide’ți ochii, trebuie doar sa crezi!
Privește’mă în întuneric, proiectează’mă in lumină
O simți? Vechea emoție clandestină…
O recunoști?
Era frumos odata… tineai în brațe o fata …
Avea pleoape inchise, respirație înceată.
La pieptu’ți ți se odihnea ea, care
Adormea incet după o dulce abandonare…
Nu știa să’ți spună ce mult te mai iubește.
Spera că, dacă totul îți dăruiește ... va fi bine
Te va avea pe tine...
Mai știi? Sau ai uitat voit?
Surâsul ei, gandul șoptit ...
Mai știi? Sau poate nu îți pasă
Inima ta e incă odioasă ...
Frumoasă?
Nu, ea nu era frumoasă ...
Cu ochii mari, privirea’i drăgăstoasă ...
Te cuprindea cald intr’o îmbrățișare
Te săruta pe buze cu ardoare!
Astăzi degeaba sufletul ei te cheamă...
Ești mut, ești orb, ești vis ce se destramă ...