Toamnă - vrajă de cristal,
Þi-ai întins bruma pe deal,
Iar pădurii i-ai șoptit
Pân' ce frunza s-a topit.

Tu - amanta ideală,
Ai băgat poeții-n boală,
Și în sânge le-ai turnat
Plânsul tău cu vers bogat.

Plăsmuind culori rebele,
Pictorii te scaldă-n stele
Iar țăranul te slăvește
Când grădina îi rodește.