cum stam asa de-o vreme ni se-arunca
ninsorile din palma inapoi
dintr-un trecut ce nu se mai intampla
din zambete-nghețate-n stropi de ploi

de tremuram la sunet de cuvinte
ne ascundeam ninsorile-n priviri
si ne miram, troienile din suflet
se sufocau sub aceleasi uimiri

pe care numai noi le-aveam din vremuri duse
pe cand mai hoinaream pe cate-o stea
si adunam priviri ochease-n zambet
pe cand stiam cum inca se iubea

si desi ca doi fulgi mai stam alturi
am vrea sa ne-ncalzim dar nu stim cum
focul iubirii de l-am reaprinde
ne-am face poate sufletele fum...