Așteptarea zgârâie timpul pe spate
adormise și ziua rămăsese pe loc
sforăia și secundele erau expulzate din gură
și strivite de sticla ceasului
era miezul nopții
și ziua se plimba la braț
cu domnul “zero”
iar zâmbetul ei lumina pământul
am pornit în căutarea nopții
am descoperit-o într-un canal
păzită de un șobolan
am eliberat-o
și deodată s-a făcut întuneric

Așteptarea gâlgâia în gâtul timpului
i-am făcut o incizie timpului
și am smuls-o înafară
a avut o altercație cu nerăbdarea
ce trepida plină de nervi
și sugruma minutele unul după altul
am ascuns așteptarea în viitor
lângă o iubită închipuită
și un ideal celibatar
mi-am împărțit ființa în trei
una în trecut
logodită cu amintirile
alta în prezent
divorțată de domnul eșec
și ultima în viitor
ce îmi trimitea constant scrisori
în care îmi descria
cea mai bună lume posibilă
mi-a aruncat o sfoară lungă
de care să-mi ancorez gândurile
pentru a putea pătrunde în viitor
în acea lume.