Vino iarnă, mai curând
Să-mi îngheți acest pământ,
Și-n zăpada de pe câmp
Să-mi îngrop tâmpla adânc.

Și să-mi torni în sânge ger
Prin fereastra mea de cer,
Să-mi răsară flori de gheață
Peste ochiul plin de ceață.

Cu albastre nepăsări
Troienește-mi peste zări,
Să îmi scald în lac de gheață
Tot ce e iluzie-n viață.

Să mă lepăd de cenușă
Ca și mâna de mănușă,
Și să mor arzând de frig -
Eu pe mine să mă strig.

Vino iarnă și mă ninge
Și mă-ngheață și mă stinge,
Să îți cerni ecoul mut
Peste bruma mea de lut.