Mi-e dor de ochii aceia care
Profunzi si sinceri imi pareau
Mi-e dor de ochii aceia care
Oceane albastre innecau.
Mi-e dor de vocea aceea care
Atat de calda imi vorbea
Mi-e dor de vocea aceea care
Intelepciune imi vindea.
Mi-e dor de mana aceea care
Cu eleganta m-atingea
Mi-e dor de mana aceea care
Prieteneste sprijinea.
Mi-e dor de vorbele acelea
Ce gandurile-mi ajutau
Mi-e dor de vorbele acelea
Ce sufletul mi-l rasfatau.
Mi-e dor de gura aceea care
Zambind, odaia lumina
Mi-e dor de gura aceea care
Spre un sarut se indrepta.
Mi-e dor de chipu’-acela care
Naivitate-mi inspira
Mi-e dor de chipu’-acela care
Increderea nu o trada.
Mi-e dor de fiinta aceea care
Pana mai ieri nu exista
Mi-e dor de fiinta aceea care
Trecut sa fie nu as vrea.