mistere nedezlegate adună-mi suflete pribeag să-mi încălzești pustia noapte.
ilar de drept e spatele-mi rezemat pe vechiul ciment in care coloana-mi pare a vrea a sta ca peste zi verticală.
hologramă pustie și feroce, ca pe camp de bătalii prin țară
odihnioară sau prin vecini unde scăpat-am de glonț ucigaș.
acuratețea limbii române chinuitu-m-am de-am prins prin neamuri uneori prietene , alteori ostile...
erai o sculptură fadă, ce te-am cioplit cu dalta-mi maiastră și sădit-am în tine cuvinte profetice ca-n minunata mea odraslă...
latifundiar mare nu-s, am un capăt de pământ din care am dat la iveală pur izvor și care va curge peste gradina ce tu o vei sădi la casa noastră;
atunci îți vei reaminti că te leagă de mine: bucurii, șoapte, gângureli de porumbiță...hotărâre castă luată atunci, acum, și-n visele-ți animate de dorințele mele ce te împresoară o viață...