Primavara pe cand frigul era alungat de soare ma ascundeam in pivnita bunicilor si sorbeam incet nectarul strugurilor printr-un furtun improvizat din paie, damigeana cea mare zacea inconsienta iar eu ma credeam vampirul incatusat in beci.

Capul l-am spart intr-o vara pe cand mosii imi dadeau frau liber imaginatiei iar eu cocotat pe jgeabul din curte imparteam spurcaciuni la un var, acesta din urma hotarat sa razbeasca amarul primit, imi soptea pe la teasta cu cioburi de tigla faramate de timp. Eu mai jegos din firea-mi zglobie induram simpatica fapta ca pe o lupta barbara din filme cu daci.

Toamna norii se adunau deasupra casei iar eu dansam lambada din tot buricul incercand zglobiu sa imit un biet preot ce subjuga tamaia intr-o candela incinsa de caldura din jar.

Sania plangea necajita in fuga continua pe dealul abrupt dintr-o iarna cu fulgi si zapada, carausul din mine astepta sa atinga varful dupa care perpetuum ma prindea intunericul din fiece-zi.

Ah! tinerete imi esti datoare cu inca o zi de caldura.