Din negura abisală venim,
Scutura-ți tot ce-i cu venin!!!
Crez să ne fie: forma energetică luminată de bine!
Căci în timpul uman ai purces cu lumina în tine.
Fără de bănat pășiți prin lumina alb-multicoloră
Chiar de-am folosi mărunți pași într’u lumina pură…
Transcendental dorind a fi, în prezent adânc trăind
Fără de spațiu-timp, adânc în extaz căzând…
Catabolit al arderi, acidul lactic, scăzând
Consumul de oxigen și el masiv scăzând,
Bioxidul de carbon cu o eliminare mai mică fiind
Un om hipometabolic devenind:
Modificări masive de metabolism,
Aciditatea sângelui în creștere ușoară
Scăzând bătăile cardiace,
O ușoară creștere în rezistența electrică a pielii,
De la sistemul tampon al vieți, deviind.
Undele alfa și teta crescând
În meditația ce-o străbăte-am
Ne dezautomatiz-am conștiința…
Percepții neexprimabile în cuvinte
Senzații neuzuale, intensa realitate de UNITATE;
Fenomene clare, pure, trascendentale…
Simțirea realități distincte față de cea judecată
Chiar dacă aceasta este altfel sincronizată,
Simțirea ne-inerentă prin mine însuși a realității
Ca o funcție de deplasare în simțiri
De fuziune cu lumea obiectului
De conștient a suprasistemului,
Concentrând clipa prezentă de sine cu tot existentul…
Pierzând simțul polarități prin dispariția spațiu-timp.
Totul în UNITATE de sine!!!
Corpul se înțepenește în transa activată
Din plămân respirația de un magnet parcă-i trasă
Mi se pare, carnea se usucă…
Nu-mi este limitat la corp simțul libertății
Căci el îmbrățișează atomi înconjurători
Umbre și lumini de scurgere a forței de viață…
Spațiul este peste TOT
În fața mea-într-o panoramă sferico-simultană
Privirea-mi trece de la violet la lumina crepusculară…
Mie TOTUL în UNITATE arătat,
Și-n oceanul de lumină parcă Eu însumi m-am mai luminat.
Când libidoul din lume s-a retras
Cu ego-ul meu înlocuindu-l
Realizând un narcisism intrauterin
La origine am fost DIVIN?!!
de Emil Judea