aș fi evitat să
mă disjung ochilor voștri înfometați de pe-semne
uite colo o țigancă își vinde ultima floare
o spală în găleata rămasă cu apa de ieri dimineață în ea
culcușește picăturile în palma uitată să dea
sens întâmplărilor și mișcărilor ei persistente
aș fi evitat-o ochilor dacă din clipele lente și
minuțios pe sub glezne-așezate
nu ar fi suferit deochiate răgazurile înfipte între privire și gând
aș fi evitat să folosesc adevărul plăpând
acolo unde uimirile dorm curmeziș într-un culcuș răsturnat
floarea a fost vândută apa aruncată în stradă
noaptea s-ar lăsa peste ochi și i-ar uita printr-o ladă