se întâmpla atât de rar
cum parfumul mugurilor cățărându-se
pe trunchiul unui copac bătrân
descriind arcuri desăvârșite
lângă siluete tulburi
desculț pășeam printre ele și spuneam
doar îngăduie
pe aici primăverile se pierd în graba creșterii
neînțelese pe jumătate sunete
veneau dinspre munte
într-o dungă subțire germinând verdele
și cai potcoviți în roșu întunecat
o dată cu norii scormoneau molatec
dincolo de obloane
am stat și am pândit
îndesându-mi în buzunare pași de îngeri
cu frunze uscate în păr
ochii lui mari se întindeau într-o întoarcere
altădată obișnuiți să smulgă din lemnul subțire de brad
câte o curiozitate ori neliniște
clopotul mușca din orele fierbinți
amiezei
mustul galben și strălucitor
cleios de atâta însingurare el blestema încet
frânghierul și drumul alb