dacă știi iubito ce mi-a trecut prin minte
auzi Dunărea dacă ar avea țâțele mari ar deveni femeie una atât de frumoasă încât pescarii ar merge în pețit numai cu peștele gândului

dar tu nu înțelegi poezia mea tu nu ai legături cu viața mea aceasta prin care trece crivățul nu cumva prin manualul de geografie să rămână pagina albă

vin din nou sărbătorile eu despre maica mea țin potrivite doar amintirile cele noi pe care mi le așează Domnul doar atât cât să nu-i uit numele
În rest să știi sunt bine iată aș mânca niște sarmale poate cu stafide aș bea ceva țuică sârbească iar spre seară aș strânge sub pernă stelele care au căzut din cer în noaptea cealaltă a drumului

în rest totul e ca și cum de lăsata secului dar puțini mai rânduiesc cele sfinte trece vremea iubito iar dă în pârg o lacrimă iar se arată la față strigarul

lasă în parte egală
uitarea este
solstițiu pe lama unui cuțit



Tulcea, 22 noiembrie 2008