strigătele mării împingeau ziua în larg
cerul ostenise și sta gata să strivească
amurgul
pe lîngă linia orizontului
lumina se scurgea sub pămînt
simt doar un curent ascuțit de aer
ce mi se înfinge în piept
o intimitate stranie
îmi creștea pe sub cămașă
respirație inegală cu iz de ierburi uscate

plec migrator prin visele tale
ca și cum aș umbla cu prea multă lumină
într-un trup cu alcătuire asemănătoare
mă pîndește felina somnului
această enervantă oboseală
de la galben la roșul coclit

ce maidan de viață mi se așterne sub tălpi
bețivi pașnici mirese vopsite strident
mulțime de necunoscuți
aromă de fructe aproape putrezite
abia născuți începem să murim deja
lumina decantează asupra noastră
doar nuanțele convenabile

pestilențialul amurg șovăitor...