Inima sa este o metaforă,
Un toc de ușă; calcă apăsat și...
ai grijă la așchii.

Ochii îi sunt două pliculețe de ceai
făra gust, doar o apă stătută
care-i putrezește fața noduroasă.

Brațele sale, bețe de chibrituri
Aprinse, murdărind cerșafuri,
lăsând frânturi de scrum din degete.

Stând în genunchi,
adorând arborele de tei, în neștiință,
se adoră pe el insuși.

Pieptul său este un calorifer
de august, prin care curge ceaiul.

... este acum
otravă pentru călători.

Îi pare rău...
... nu mai poate da căldură.
Îi pare rău...
... Pinochio, acum,
lasă cerșetorii să moară de frig.

luți-i mințile și ardeți-i capul...