ziceam să bîzîim cîteva amețite secunde
minunat de cumplit și de fericit terminate
la urgență

dar chichirezu’ e în altă parte
uite cînd ai venit pe lume ți-era rău și plîngeai
da’ ai tăi rîdeau erau norocoși să te aibă
tocmai scăpaseră săracii întregi de la travaliu

cînd vei pleca vei rîde va fi haiu’ lumii
ai tăi vor plînge rău și pieriți
ca la propria lor înmormîntare
vor fi nenorociți le vei lipsi

tu tocmai te vei resimții rupt în două
în cea mai egoist definitivă relaxare

asta e
realitatea e cam poetică
e toată un paradox de mumă și ciumă
n-ai de ales te alegi involuntar
cu fericirile tale oribile

în ea are loc Ziua Morților și iată
de ce i se spune Noaptea Învierii

e aproape decembrie în magazinele second-hand
s-au înmulțit păpușile vechi

în rest e plin
de ambalaje aruncate de toată frumusețea la gunoi

cum să le spui mai negru
situația e relativ pe roze
haili-hailo secunde mișto la urgență
de fapt e mai tandru
în costum și desculț ca să simți
frigul din mahalaua ta academică

„ști
e o dărîmătură situată ultracentral
i se spunea Tare demult
Cinema Progresul...”