M-am gândit la tine.
E ca și cum aș fi închis undeva...

Am încercat să ascult,
rând pe rând,
mintea fiecărui om
zgâlțâit in tramvaiul care huruie în departare.
Dar m-am mulțumit cu faptul că ei nu mă cunosc.
Și totuși eu mă gândesc la ei...

Nici tu nu mă cunoști.
Nici măcar tu...

Așa cum oamenii apar în mintea mea
doar când aud tramvaiul,
așa aș vrea,
fară să te văd,
să-mi apari în zilnicul stupid.
Și eu să-ți apar, la fel,
în peste tot.

Voi vreți Război, Iubire,
Sentimente și Imagini...
Iată că eu le-am găsit:
Sunt toate în spatele caloriferului.
Le uitasem acolo.
Nu m-am mai uitat acolo de când aveam cinci ani.

Și tu la fel.

Știu ce o să-mi zici.
O să-mi zici că nimic nasol n-o să se-ntâmple.
Cum se pot întâmpla chestii nasoale când iubești?

Știu și ce aș vrea să-mi zici.
Aș vrea să-mi zici că eu chiar sunt nebun.

Să știi că m-am gândit la tine.
Eu și toți oamenii din tramvai.
Pa.