orașu-acesta este sâmburele nopții,
îi tremură-n ferestre un ocean de licurici,
iluminând, oh, ce surpriză, goliciunea vieții,
întrezărită brusc, intrând fără să bat
în camera în care se schimba,
și ce surpriză și ce nepedepsit încă fior
adus cu sine de comete ce se clatină
pe străzi și ceruri de periferie, provinciale.
o fericire tristă, goală,
ca o eclipsă-ntr-o parcare pustiită
de amintiri și de război.

lumea aceea nou născută era doar un pahar
uriaș de băutură vie și sticloasă
și raze galbene de lene-l traversau,
beție tainică de chihlimbar -
în ziua-aceea ca un oftat de-oglindă
iubirile s-au conjugat doar
la persoana-a patra singular.

m-am dus azi să mai pun o ultimă-ntrebare.
și m-a simțit și-apoi m-a și recunoscut
și în acele-adâncuri triste a-nceput să urle
și să răcnească și să strige
balena făcătoare de minuni
până am leșinat de-atâta zgomot.

am leșinat și am visat
cum trece timpul
peste dealuri -