Noiembrie final.




mi-e teamă c-am să mor în cel mai urât oraș din europa
cel mai sigur- într-o luni dimineață ,un noiembrie ca acesta
cu ochii lor de cer viu
vânzătoarele privesc în golul de dincolo de vitrine
sirena dintr-o intersecție depărtată apoi
doar foșnetul monoton al roților pe asfaltul ud
si pașii trecătorilor, fiecare pas distinct și solemn
ca o bătaie de clopot

privirea se refractează din vitrină într-un și mai gol
prin fața căruia pășesc umbre negre și grăbite
acum , doar ce-a trecut un profil familiar
un cunoscut care deja dispare între ceilalți
cu același pas absent, străin.