Te-aș colinda ca un păgân ce sunt,
Cu apă și pamânt te-aș colinda,
Din totul meu eretic și mai sfânt
AÈ™ sublima ca la origini A,
Te-aș colinda ca-n ziua cea dintâi
Când pe pamânt era doar un colind,
Din neființă primul căpătâi
S-ar arăta prin sevă, să-l cuprind.
Te-aÈ™ colinda iubito, ca pe-un DA,
Cu dor te-aș colinda, ca pe-un vânat,
Cu mine m-aș împreuna, din lut
Te-aș naște ca să am ce colinda.
Te-aș colinda cu dor de rădăcini
Topita mea în spaime și în jind,
Cu dor de iarbă, dintre mărăcini
Te-aÈ™ colinda ca ultimul colind!