Am început să cred în iubire.
Brusc, am cunoscut acea fericire,
Fericirea de a fi fericit...
Bucuria de a privi tot ce am construit.

Apoi, am înțeles, că de fapt nu există...
Ce nu există?
Nimic.

Totul e doar un joc...tu, eu...
Două persoane diferite sub același Dumnezeu.

Te înșel, mă înșeli...
Dar dacă te înșeli și mă înșel?

Trist, nu?
Ai spune tu.
Eu ți-aș răspunde simplu: "nu!"

Mie dor să te superi și să plângi;
Iar eu să râd și să te întreb senin: de ce plângi?

Și a venit momentul despărțirii.
Te-am întrebat: Punem capăt fericirii?
M-ai privit în ochi și mi-ai zis: Mai vorbim. Pa!
Și cu lacrimi în ochi ți-am spus: Pa!

A trecut timpul...și îmi pare rău pentru ce am făcut.
Acum...cred în iubire, și în fericire; tu m-ai crescut.
Îți mulțumesc acum...
Și plâng.

Acum, îmi aduc aminte de tine, și zâmbesc.
Am reușit, din nou, să trăiesc;
Și îți mulțumesc...