Sfâșiat de durere, dedic acest poem fratelui meu spiritual Artur Silvestri, eminent scriitor, critic literar si cercetător în Istoria Culturii și a Religiilor, plecat atât de timpuriu dintre noi, întru nemărginirea Universului.

Sosise un rugător
trimis după răspunsuri
la fântâna oracolelor
plină de miresme cerești
"Dacă n-ar lovi
peste voia noastră
viforul necurăției
să ne stingă hira
văpăii rodiilor..." -
a șoptit
atingându-mi sufletul
Și încă mi-a arătat
dinainte
ivindu-se din granitul
muntelui
aura smirnei într-o rază
a carului cu scântei