Și ninge fără noimă, fără suflet, fără glas
Se-aud clopotnițe bătând alene
Și ochi albaștri mari, și triști și goi
Primesc ninsori pierdute între gene.

Și ninge fără vlagă, fără timp
Și plâng tălăngi bătrâne peste ceasuri
Și-n suflete pierdute, fără să ceară-n schimb
S-au cuibărit iluzii printre veacuri.

Și ninge trist și gol și desuet
Și mai coboară litere-n condeie
Și-n minți fără stăpân și fără cheie
Îngenunchează un boem poet.

Și ninge și se leapădă troiene
Pe buze, peste ape, peste val
Te regăsesc trecând grăbit prin vene
Cu pașii mari pe lespezi de cristal.

Și ninge și se nimicesc iluzii
Și ninge și se-ngroapă amintiri
Se dau uitării forțe centrifuge
Ce au unit doar fostele iubiri…