neliniștea
marginile ei zimțate
patul se îngustează străin
până la mine mai sunt două leghe

luciul nefiresc ca o pânză îndelung uzată noaptea asta
rezonanța fugară de câte ori ating cu degetele țeasta lui minuit
vietăți informe cu pântecul umplut de păsări
ele bat din aripi încă înlăuntrul

el bea vodkă
nu vede decât subtilități paranoiace când dintre pereții ca dintr-un fruct ies nenumărate vorbe aceleași
suculent rău volubil cauza mea pierdută