Hai să vedem lumea cu ochi de cîine
Să facem iarăși cunoștință
Să ne punem unul altuia scrisori în cutiile poștale
Hai să ne lipim de lume ca de pistilul unei flori carnivore
Îți spun dizolvîndu-mă
Hai să organizăm mica noastră fericire în iarbă
Să fim pe rînd greierul și furnica
Să populăm alfa centauri sau andromeda, tu alegi,
Să ascultăm donovan, să bem vin din butoi, să batem clopotul în dungă
Cum c-am murit pentru ceilalți
Să jucăm șah cu ochii închiși

Hai să ne ținem de prostii, să ne dăm în bărci
Asta îți spun în fiecare după ce ne despărțim, fiecare încotro,

Hai să clișeizăm totul în jur pînă cînd lumea va apărea nouă și mirată
Sudată, nenituită, neputiincioasă și exuberantă
Precum un poem pe care nu știi cum să îl termini
Pe care nu vrei să-l termini singur, în singurătate
Ordonat în minte, coborît printre multe obiecte ale conștiinței
Instalație de beculețe într-un brad arzînd pentru nimeni
Mereu primenită, neînsemnînd ceva ci doar fiind fiind
Fără scăpare fără zecimale fără perioadă
Haide să fim aleși fără să alegem
Să ne suim pe gard, să ne bălăbănim picioarele
Contururi umplîndu-se prin continuă conturare
Trăsături urmînd o linie neștiută , doar iubită

Haide să fim vidul din sfera de la Magdeburg :
Numai dragoste
Numai dragoste
Numai dragoste