Un strigat ascutit
Se-aude de pe munte,
E vulturul ranit
De ciuma si de bube.

Un negru corb se-arata,
pluteste pe deasupra,
Dusmanu-si vede-ndata,
Razand ii creste ura.

Aprator de fiinte,
Furnici mici, ne-nsemnate,
Scurt isi inalta capul,
Aripile-ncordate,
privirile-arzatoare,
Cu limbi de foc letale,
Se-ndreapta din picioare.

Corbul ii vede forta
Si-i simte suferinta,
Acum e sovaielnic,
Se-ndreapta indoielnic
Spre vulturul 'naltat,
Spre fiinta infinita,
Cu ciocul ridicat
Si aripa ranita.

Dorind sa cucereasca
O lume ne-nsemnata
Ce vultur-o pazeste,
Ce aripa-i raneste
Cu vorbe si pacate
Si rugi neinsemnate,
Se lasa ca sageata
Spre tinta ce-o patrunde,
Dar vulturu-i un scut
Ce forta isi ascunde.

Lasandu-l mai aproape
Din plisc un tipat scoate;
Acum spre corb se-ndreapta
O umbra grea de moarte.

Dar el e moartea insasi,
E paznicul cel crunt,
Ce vrea sa-L detroneze
Pe Dumnezeu de mult....