Se usucă pânza de păianjen
și vremuri se întorc din drum
se văd lumini, departe-n noapte
pe urme vechi mă văd plecând.

Din vechiul grai se-aud doar șoapte
printre poteci de dor și cânt;
sunt nopțile de vis furate
și umbre vii ce dorm acum.

De pe meleaguri pământene
se-nalță visuri către cer
și libere plutesc spre stele
pe culmi înalte, către el.