Suntem două unități de infanterie
Am venit pe câmpul de luptă
Cu un singur țel
Să murim unul în spada altuia
Alergăm prin coclaurile zilei

Ne ascuțim săbiile pe tâmpla celuilalt

Zgomotul armelor acoperă orice ”te iubesc”
Nicio armură nu e suficientă
Nicio îmbrățișare nu mai contează

Zeii s-au rătăcit printre țipete
Până când moartea și-a făcut culcuș în noi

De câteva zile ne-am topit inimile
Pentru a face vârfuri de săgeți

Ne-am ascuțit toate versurile
Pentru a produce cât mai multă durere

Între noi așteaptă un înger bătrân și fără aripi
Stă cu fața în mâini
E pregătit să arunce pământ peste mormântul
În care ne vom întâlni la sfârșitul zilei