ia-ți înapoi hainele furiei,
dă-le foc cu iubire și apă...
un foc mare te va înălța.

ți-am scris atâtea rânduri
în cuvinte fripte de ochii mei,
vroiam să te vezi pururea sus...

ai avut mereu lacrimi de rezervă,
acum ești în datorii fără cifre
la firmele de lacrimi

nu căuta să-ți dau alt nume,
și nici culoarea ochilor s-o schimb,
rămăi cu ce ai ales.

șterge orice mesaj de dragoste
că mâine iubirea se pensionează...
te rog fă-i cadou absolutul.

te-mprumuți de timp, de aer
și te prezinți la orele divinului
cu darul pus pe masă!

din cuvânt să nu-ți ieși
amprentele să-ți le păstrezi,
ce e al tău să fie până-n vecie...

nu plânge și nu gâdila soarta
cu flori de răsărit în staniol ceresc,
fii cum te știu, fără dedesubturi umane!