-prima zi-

locuim între patru pereți
în fiecare zi desenăm ferestre
spargem geamurile
coborâm de partea cealaltă a lumii
căutăm o coadă de cometă
pe stradă ne ținem de mână
alergăm, sunt multe mașini
toate ne claxonează
parbrizul rămâne mereu pătat
de aceleași urme
nu se spală cu niciun detergent

eu șterg orice deschizătură cu un burete galben
până a doua zi tu faci alta
schimbi ramele
îmi interzici să privesc
cum picură ploaia de metan
alunec în tine

-a doua zi-

locuim în patru cavități miocardice
toate impecabil de albe
scrijelim pe ele
alfabetul nostru
ca o pictură rupestră
nu ne plictisim niciodată
și aici ne ținem de mână
alergăm, sunt multe mașini
ne place foarte mult jocul acesta
aici se aude un dăngănit
batem cuie, antifonăm

astfel încât orice intrus
să-și izbească tâmpla de gratii
sângele lui nu ne folosește la nimic
cu același burete galben
șterg pelicula de realitate
care ne-ar fi putut trezi